Hey! Sunt Vlad, un simplu adolescent care a fost admis la liceul dorit. Sunt destul de fericit ca este vacanta si ca am intrat la liceu, dar mie imi lipsesc multe...Un caracter, putina atentie si prieteni.
Am un singur prieten cu care nu am mai vorbit de la inceputul vacantei. Mai toata vacanta m-am plimbat cu parintii prin Europa si m-am jucat pe calculator. Nu este chiar cea mai reusita vacanta, dar merge. De 2 saptamani incoace visez acelasi lucru, o parte neagra a copilariei mele... M-am apucat de un joc idiot numit "Counter-Strike" [sunt ferm convins ca toti l-ati jucat]. La inceput imi placea ; Jucam cate 2 ore pe zi, dar la un momentdat a devenit o obsesie si stateam mai mult de 9 ore pe zi!
Nu mancam, nu faceam nimic decat sa ma joc si imi strangeam fiecare ban sa-mi cumpar tot felul de accesorii de gaming[casti, tastaturi, etc]. Dupa 2 ani, m-am inchis in mine, nici cu parintii nu puteam sa vorbesc. 'Salbatic' este putin spus, la un moment dat tata, si-a dat seama ca fara calculator nu puteam trai, era ca o adictie.
Tata mi-a dat bani si mi-a zis sa ies afara si sa ma distrez. Initial eu m-am bagat in pat iar tata...efectiv ma dat afara. Am ajuns in parc si ma speria fiecare chestie, imi venea sa explodez cand oamenii care treceau pe langa mine, se uitau la mine si radeau.
Am intrat intr-un magazin sa-mi cumpar putina ciocolata...Am ajuns la casa, ma uitam incruntat la casiera si o fetita de 3 ani se uita la mine si ii raporta lui maica-sa tot ce faceam eu. Simteam ca tampesc cant i-a spus lui masa ca am pus ciocolata pe banda rulanta. Am izbit 10 lei la casa si am plecat. M-a sunat tata si mi-a spus ca trebuie sa vin acasa la ora 3. Am ramas putin socat, dar era OK. M-am asezat pe o banca din parc si o fata a venit langa mine. Initial eram atat de timid incat nu ma puteam misca.
Ea s-a apropiat de mine si mi-a soptit:
- Esti cam timid...
-Ba nu!...
-Demonstreaza-mi.
-Erm...cum?!?
Atunci, acea tipa l-a sarutat. Dupa acel sarut eram putin confuz...dar ma simteam foarte bine.
-Errmmm....eu sunt omul invizibil, nu am nici un preiten si toti rad de mine. Ce face o tipa ca tine cu un ratat ca mine? [Tipa era chiar buna :>]
- Eu nu pot spune ca esti un ratat...defapt esti un invingator, m-ai castigat.
-Hmm....atunci pot sa-ti mai demonstrez inca o data ca nu sunt timid?
Dupa care ne-am mai sarutat de 2 ori si am mers amandoi la o plimbare.
Sa facut ora 12:30 si eu tocmai am condus-o pe Alexandra acasa. L-am sunat pe tata si l-am rugat sa vina cu masina si sa ma duca acasa cat mai repede. In masina i-am spus lui tata ca m-am lasat de 'Counter-Strike' si ca nici nu mai vreau sa ma joc pe calculator. Ajunsi acasa, tata imi da calculatorul inapoi si eu eram inca socat...adica[dimineata eram un salbatic care nu mai avea prieteni, calculator, caracter...] si intr-o singura zi le am pe toate.
In fine, a fost doar o parte urata a copilariei mele. Asa am ramas eu fara prieteni...de la un simplu joc...Merita? Nu prea cred...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu